Modelul educaţional al grădiniţei Waldorf

ELEONORA ŢIGĂREANU
Structura Waldorf
Grădiniţa „Dumbrăvioara”, Cluj-Napoca


Pedagogia Waldorf împlineşte în România 20 de ani de activitate. În 1990 se începea un experiment educaţional alternativ care cuprindea pedagogia Waldorf, Montessori şi Step by step.
Între timp experimentul a fost un succes, iar iniţiativele de pedagogie alternativă s-au dovedit viabile. Acum putem găsi alternativele educaţionale în multe din oraşele României.
Grădiniţele şi grupele de grădiniţă Waldorf cunosc una din cele mai mari răspândiri, în anul şcolar 2009-2010 funcţionând un număr de 36 grupe Waldorf, cu 76 de educatoare şi 720 de copii, în 16 oraşe din România.
Demersul pedagogic în grădiniţa Waldorf se bazează pe o imagine a omului cuprinzătoare şi multiplă. Dezvoltarea fiinţei umane este urmărită nu numai în ceea ce priveşte organismul fizic şi vitalitatea, copilul parcurgând şi o evoluţie a însuşirilor sale interioare unde rolul principal îl joacă personalitatea sa unică.
Drept urmare, pedagogia Waldorf a fost dezvoltată şi este practicată ca o pedagogie integrală, care urmăreşte armonizarea tuturor componentelor fiinţei omeneşti în formare. De aici rezultă responsabilitatea deosebită a educatoarelor pentru însoţirea copilului la această vârstă. Competenţele acestora trebuie să cuprindă aspecte ce ţin de toate părţile constitutive ale fiinţei umane. Ca urmare, specializarea profesională a educatoarelor Waldorf trebuie să înglobeze cunoştinţe şi abilităţi suplimentare.
Pe lângă urmărirea dezvoltării individuale a fiecărui copil, pedagogia Waldorf presupune şi anumite raporturi colegiale care să faciliteze activitatea de autoadministrare instituţională. Un accent deosebit se pune pe cultivarea abilităţilor sociale ale educatoarelor Waldorf, pe colaborarea susţinută între colege.
Nu în ultimul rând, prin activităţile lor, educatoarele Waldorf cultivă sentimentul de apartenenţă la mişcarea Waldorf internaţională şi legăturile efective cu colegele din alte ţări. Astfel, se poate menţine accesul la cele mai noi dezvoltări şi experienţe din domeniul educării copilului mic şi foarte mic.
De-a lungul perioadei copilăriei mici, rolul educatoarei este esenţial, principiul educaţional al pedagogiei Waldorf care este aplicat acum fiind cel al imitaţiei de către copil a modelului educatoarei. Aceasta înseamnă că educatoarea trebuie sa devină un model demn de urmat, adică să se educe pe sine în aşa fel încât să poată educa, la rândul ei. Prin tot ce face, educatoarea este cea care însoţeşte copiii, îi ajută spre o dezvoltare armonioasă a personalităţii lor.
Pedagogia Waldorf este rezultatul strădaniei pedagogice de 90 de ani înspre dezvoltarea unei educaţii pornind de la copil. Pentru aceasta, demersul pedagogic în grădiniţa Waldorf urmăreşte aşezarea unei baze pentru dezvoltarea pe parcursul întregii vieţi omeneşti. Educatoarea se îngrijeşte de realizarea unui spaţiu educaţional propice acestei dezvoltări. Activitatea din grădiniţă se desfăşoară conform unor ritmuri organice: ritmul zilei, al săptămânii, al anului. Alternarea momentelor şi repetiţia ritmică asigură instituirea unor obiceiuri sănătoase cu efecte pe termen lung în viaţa copiilor.
Unul din instrumentele educative care stau în centrul pedagogiei Waldorf pentru copilul mic este jocul. Prin valoarea sa în socializarea copiilor, jocul dă posibilitatea dobândirii unor raporturi fireşti cu ceilalţi copii, dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi creşterea încrederii în sine, a autonomiei, educarea voinţei şi a gândirii.
Jocul liber şi jocul dirijat asigură făurirea unei relaţii juste cu lumea înconjurătoare.
Versurile, basmele, mişcarea, cântul, desenul, pictura şi modelajul sunt larg folosite în spaţiul grădiniţei, cu variaţiunile corespunzătoare anotimpurilor, îndeletnicirilor omeneşti şi sărbătorilor anului, o bună parte din timp copiii petrecând-o şi în aer liber – în grădină sau în plimbări. Astfel diferitele abilităţi practice, artistice şi naturale au posibilitate de a se constitui şi dezvolta. Copiii vor putea să evolueze astfel conform propriului lor ritm şi nevoi, având timpul şi spaţiul necesare descoperirii de sine şi descoperirii lumii.
Educatoarea va trebui să-şi dezvolte propriile capacităţi de a-i observa şi cunoaşte pe copii, lumea înconjurătoare, să-şi exerseze abilităţile artistice, practice şi sociale pentru a putea realiza prilejurile necesare pentru o dezvoltare armonioasă a individualităţii fiecărui copil din grupă.
În acest context, este evidentă necesitatea implicării părinţilor în viaţa grădiniţei Waldorf. Nu doar pentru a crea o armonizare între ceea ce trăiesc copiii în timpul zilei, la grupă şi perioada de după amiază şi seara, acasă.
Viaţa de familie s-a schimbat foarte mult în prezent. Timpul petrecut de părinţi cu proprii copii s-a redus foarte mult azi, părinţii îşi asumă obligaţii crescute în viaţa profesională, iar contextul lumii de azi cunoaşte o presiune mult mai mare din exterior asupra copiilor. Mediile de informare au devenit tot mai agresive, mai solicitante, tot mai accesibile, chiar şi copiilor cei mai mici.
Efectele acestor stări de lucruri nu sunt cele mai îmbucurătoare, iar părinţii stau de multe ori neputincioşi, fără să ştie ce să facă în faţa unor situaţii îngrijorătoare.
Aici educatoarele trebuie să-şi dezvolte un alt domeniu de competenţe, pentru a putea ajuta copiii şi părinţii. Pentru ca viaţa copiilor în grădiniţă să-şi poată îndeplini menirea educativă, constituirea unei comunităţi educaţionale copii – educatoare - părinţi este o condiţie obligatorie.
Reuşita în constituirea unei comunităţi este şi un model pentru copii, în care ei se pot regăsi în mod firesc. Acesta este un model cu atât mai necesar în contextul globalizării contemporane.
Experienţele locale nu mai sunt limitate la un spaţiu geografic anume, ci sunt accesibile oricui în cuprinsul lumii noastre. Astfel, mişcarea internaţională Waldorf, care cuprinde oameni din cele mai diferite ţări, continente, culturi şi medii, este şi un context în care există un bogat schimb de experienţă în ceea ce priveşte diversitatea educaţională.
Educatoarele Waldorf au posibilitatea participării la cursuri, seminarii, schimburi de experienţă internaţionale, primind şi dând şi altora din rezultatele aplicării pedagogiei întemeiate de Rudolf Steiner.
Asociaţia internaţională pentru pedagogia Waldorf / Rudolf Steiner (IASWECE), cu sediul la Jaerna, Suedia a împlinit 40 de ani de existenţă. Prin activitatea membrilor ei din peste 30 de ţări, în interiorul asociaţiilor naţionale, a seminarelor de formare şi perfecţionare, a grădiniţelor şi grupelor de grădiniţă, s-a făurit o multiplă reţea de colaborare între oameni şi instituţii din întreaga lume. Educatoarele Waldorf din România au contribuit şi contribuie la aprofundarea şi înnoirea muncii cu copilul mic şi foarte mic, străduindu-se pentru realizarea unei calităţi atât de necesare în grădiniţe.
Cursurile diversificate de specializare, perfecţionare şi formare continuă, cursurile pentru părinţi beneficiază de schimburile internaţionale între colegele din grădiniţe Waldorf. Sunt în desfăşurare proiecte internaţionale la care participă şi colegele din România.
Există o colaborare şi în ceea ce priveşte cercetarea pedagogică privitoare la problemele actuale ale copilului mic şi foarte mic şi la nevoile lor educaţionale pentru acum şi pentru viitor. În contextul globalizării, experienţa internaţională în această privinţă este foarte importantă.
Mişcarea pedagogică Waldorf este un model de colaborare internaţională, dincolo de limitele limbilor vorbite, de politică şi de religie.
Prin tot ceea ce fac, participanţii la mişcarea educaţională Waldorf se străduiesc pentru asigurarea acelui drept uman fundamental pentru fiecare copil din lume: dreptul la copilărie.
„O societate nu se manifestă nicăieri mai clar decât în felul în care se poartă cu copiii săi. Succesul nostru trebuie măsurat prin fericirea şi bunăstarea copiilor noştri, care sunt şi cei mai vulnerabili cetăţeni, dar şi cea mai mare bogăţie în orice societate omenească“. (Nelson Mandela, 1998)