Un exemplu de durabilitate (sustainability)

Asociaţia Internaţională a Grădiniţelor Waldorf
la 40 de ani

Lect.univ. drd. Sorin R. Ţigăreanu

Cuvântul durabilitate este una din traducerile termenului sustainability, care, la rândul lui, provine din latinescul sustinere (tenere, a menţine, a păstra şi sus – preluat în acest fel şi în limba română). Cuvântul englez sustain, are mai multe înţelesuri, în principal: “a menţine", "a sprijini", dar şi "a rezista” sau “a dăinui”. Utilizat începând cu 1987 drept noţiune legată de dezvoltare, sustainability are şi înţelesul durabilităţii (dăinuirii) omeneşti pe Pământ, o chestiune foarte actuală (de exemplu chiar în aceste zile, la conferinţa privitoare la reducerea emisiilor de gaze reziduale în atmosferă de la Copenhaga) în ceea ce priveşte mediul şi viaţa în general pe Pământ.

Pornind de la aspecte ale mediului înconjurător (Raportul Comisiei Bruntland a ONU, referitor la mediul ambiant şi la dezvoltarea omenirii - Rezoluţia Adunării Generale a ONU Nr. 42/187 din 11 decembrie 1987), conceptual de durabilitate a ajuns să fie aplicat la toate domeniile vieţii omeneşti şi este azi unul din parametrii general acceptaţi pentru evaluarea stadiilor de dezvoltare a umanităţii.

În contextul globalizării, asemenea parametri pot ajuta la depăşirea limitelor unor modele de dezvoltare exportate şi la micşorarea pericolelor preluării necritice a acestora în alte contexte culturale, unde pot face mai mult rău decât bine. Ultimii 20 de ani sunt plini de asemenea exemple, nefăcând excepţie nici România.

Atunci când se operează cu concepte schematice precum: “raportul preţ-calitate” sau necritice precum “cererea pieţei” efectele pe termen mediu pot fi mai degrabă de natură involutivă, dacă nu chiar degenerativă, după cum putem vedea în Europa de Est, în Asia şi în Africa. Motivul provine din amestecul domeniilor vieţii şi din transferul necritic şi nepotrivit al valorilor între domenii. Dacă vorbim aici despre cele trei sfere ale organismului social – economică, juridică şi spirituală - o facem pentru a sublinia relaţia profundă a conceptului de durabilitate cu legile organice ale dezvoltării şi societăţii omeneşti.

Mai nou se vorbeşte şi de durabilitate socială (social sustainability) în legătură cu dreptul generaţiilor viitoare la cel puţin aceleaşi resurse sociale la care accede şi generaţia prezentă (exact opusul ideii “după noi, potopul”). Aici se face referire la domenii cuprinzătoare, precum sunt diversitatea culturală sau drepturile umane fundamentale (printre care se numără, mai puţin ştiut, şi dreptul la copilărie).

Viaţa ne ajută acum şi cu un exemplu de organizaţie ce dovedeşte durabilitate. A 40-a aniversare a întemeierii Asociaţiei Internaţionale a Grădiniţelor Waldorf este un prilej de examinare a felului cum în această organizaţie s-a instrumentalizat durabilitatea.

În contextul istoric de acum 40 de ani, în lume vibra încă unda de şoc a mişcărilor revendicative ale anului 1968, când studenţii şi elevii, mai ales din Franţa şi Germania, ieşiseră în stradă pentru a protesta împotriva încremenirii în structuri constrictive atât în domeniile educativ şi cultural cât şi în cel social. Ca urmare, în Franţa s-a ajuns la violenţe şi la schimbarea regimului, preşedintele de Gaulle alegând să demisioneze în faţa lipsei de sprijin politic şi de soluţii reformatoare. După mai mult de 20 de ani de la încheierea războiului, mişcările tineretului impuneau schimbări radicale şi regândirea sistemului occidental. În Germania, tineretul s-a manifestat ceva mai ponderat, iar implicaţiile s-au făcut simţite mai ales în dezvoltarea unor noi concepte educaţionale (primul val reformator în sistemul de învăţământ) şi în desfăşurarea unor experimente revoluţionare în domeniul cultural şi artistic (e suficient să amintim aici numele lui Joseph Beuys şi întâlnirile artistice din cadrul Documenta, la Kassel).

În acelaşi timp, s-a accentuat polarizarea est-vest, mai ales după invazia Cehoslovaciei de către sovietici în 1968 şi, în mod curios, s-a dezvoltat un fel de spirit de concurenţă între sistemul educaţional sovietic şi cele occidentale. În ambele tabere începe să se manifeste o academizare din ce în ce mai timpurie a educaţiei copiilor, un fel de goană după timp, pentru a începe cât mai devreme acumularea de cunoştinţe. Nu cumva să piardă copiii startul în viaţă, nu cumva sa nu mai poată face faţă provocărilor accelerate ale lumii !?

Se vede clar interferenţa nefirească a criteriilor vieţii economice-politice cu cele culturale-spirituale. Şi, pe deasupra, felul cum tocmai sfera bazală a existenţei omeneşti, suport pentru întreaga existenţă, anume copilăria, este supusă la tot mai multe presiuni şi solicitări dinspre lumea adulţilor.

Şi totuşi… Ca niciodată, în ţările occidentale ia avânt un contracurent al iniţiativelor cetăţeneşti, al părinţilor hotărâţi să-şi manifeste dreptul de a alege o altă educaţie pentru copiii lor. Se întemeiază şcoli şi grădiniţe cu programe reformatoare şi alternative (mai ales pe bazele pedagogiei Waldorf / Rudolf Steiner şi Montessori), societatea civilă începe să activeze în diverse forme de asociere cu scopuri culturale şi educaţionale.

Iată fundalul general pe care, la 19 octombrie 1969 se întemeiază Asociaţia Internaţională a Grădiniţelor Waldorf, cu sediul în Stuttgart. Procesul fusese pornit din iniţiativa unei educatoare Waldorf, Clara Hattermann din Hannovra, şi a unui profesor Waldorf, Helmut von Kügelgen din Stuttgart. De la bun început asociaţia este gândită ca una internaţională – şi aici avem o valoroasă particularitate, în sensul durabilităţii, a acestei organizaţii.

În preambul statutului se spune: “Pe fondul unor tendinţe preponderent materialiste, educaţia a devenit problematică. Protecţia şi păstrarea copilăriei, stadiu fundamental al dezvoltării oricărui om, a devenit o muncă de pionierat la nivel mondial.
Pentru a realiza acest obiectiv, educaţia Waldorf solicită din partea educatorului o mentalitate ce respectă la copil demnitatea umană deplină şi, ca urmare, individualitatea sa eternă, spirituală, precum şi viaţa sufletească şi natura sa fizică. Ordinea inerentă şi condiţiile sănătoase pentru dezvoltarea trupului, sufletului şi spiritului cer un studiu aprofundat al fiinţei umane, ca bază pentru educaţie. Educatorii trebuie să-i includă şi pe părinţi şi pe alţi pedagogi în procesul de educare a copiilor; adică ei trebuie să lucreze împreună la înnoirea celor trei idealuri de cultură pe care Rudolf Steiner le-a formulat astfel: “vitalizarea ştiinţei, vitalizarea artelor, vitalizarea religiei”. Împletirea acestor idealuri în sfera copilăriei întăreşte voinţa spre o nouă moralitate şi modelarea socială a comunităţii educaţionale.”

Modelul organizaţional al asociaţiei a suferit de-a lungul anilor modificări continue, posibilitate prevăzută de la bun început şi statuată chiar. Astfel, membri ai asociaţiei sunt persoane juridice, asociaţii naţionale din domeniul educaţiei Waldorf timpurii. Pe lângă adunarea reprezentanţilor membrilor asociaţiei a existat un organ consultative – curatoriul – prin care s-au dezbătut marile teme ale educaţiei timpurii, problemele arzătoare la nivel mondial şi local şi s-au efectuat activităţile de cercetare, prin grupele mandatate pentru diferite teme. Curatoriul dezbătea şi propunea de asemenea şi structura bugetului. Comitetul executiv ducea la îndeplinire deciziile adunării reprezentanţilor. Actualmente, asociaţia are un consiliu director, format din reprezentanţii organizaţiilor naţionale membre ale asociaţiei, un consiliu de coordonare şi un grup executiv ce reprezintă juridic asociaţia.

Finanţarea este asigurată prin cotizaţiile plătite de asociaţiile membre. Asociaţiile se obligă în mod liber să participe prin cotizaţii la finanţarea activităţilor Asociaţiei Internaţionale. Bugetul se alcătuieşte însă şi pe baza unor donaţii, fie cu scop specificat, fie libere. Donaţiile sunt dirijate în principal către diferitele proiecte finanţate de Asociaţie. Există şi unele parteneriate între asociaţii membre şi proiecte în alte ţări (Norvegia - Africa de Sud / Germania – Rusia / Danemarca - Peru).

Activităţile Asociaţiei sunt mai ales cursuri de formare şi de perfecţionare continuă, mentorat şi consiliere în diferite ţări ale lumii (asociaţia are 36 de membri, asociaţii naţionale şi supranaţionale). Aceste activităţi sunt coordinate prin îndrumători de proiect recunoscuţi de Asociaţie. De asemenea, în cadrul unor grupe de lucru mandatate, sunt cercetate diferite aspecte şi teme ale educaţiei Waldorf timpurii (îngrijirea şi educarea copiilor de la 1 la 3 ani, dezvoltarea mişcării şi a motoricii fine, trecerea de la grădiniţă la şcoală, jocul copiilor, educaţia timpurie în medii periclitate – război, catastrofe naturale, criterii şi linii directoare în formarea pedagogilor etc). Asociaţia Internaţională are parteneriate cu alte organizaţii educaţionale Waldorf (Consiliul European pentru Educaţie Rudolf Steiner) împreună cu care participă la Platforma Europeană pentru Educaţie, structură politică reprezentată în Consiliul Europei şi constituită prin colaborarea a numeroase organizaţii educaţionale de diferite orientări pedagogice. De asemenea Asociaţia Internaţională este partener al Alliance for Childhood, organizaţie internaţională cu filiale şi parteneri în întreaga lume (SUA, Canada, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franţa, Germania, Austria, Ungaria, România, Ucraina, Rusia).

Finanţarea diferitelor proiecte este examinată periodic în Consiliu şi se urmăreşte principiul “ajutor pentru autoajutorare”. Aceasta înseamnă că finanţarea are o anumită dinamică prin care, treptat, ponderea locală începe să crească, în virtutea autosusţinerii, iar participarea Asociaţiei internaţionale se reduce tot mai mult.
Modul de lucru în Consiliu constă în parcurgerea unor etape în procesul luării deciziilor. Probleme generale şi cele locale sunt aduse în faţa consiliului prin reprezentanţi sau prin grupe de lucru mandatate pentru abordarea acelor probleme. La fiecare din cele două întâlniri anuale ale Consiliului se prezintă aşa numitele “probleme arzătoare” ale momentului, atât local cât şi regional. Astfel se construieşte o imagine asupra problemelor arzătoare la nivel mondial, în domeniul educaţiei timpurii. Referitor la acestea se examinează necesitatea intervenţiei în acele probleme arzătoare. Aici este locul iniţiativelor, atât personale cît şi naţionale ori regionale. Orice propunere de acţiune sau de proiect are şi implicaţii bugetare, de aceea trebuie examinat şi acest aspect. Fie se înaintează un proiect spre discutare, cu solicitările de finanţare respective, fie se propune formarea unei grupe de lucru mandatate cu aprofundarea problematicii.

Întâlnirile consiliului durează 3-5 zile de muncă intensă, necesare pentru a se putea pune în mişcare procedura de luare a deciziei. Grupul de coordonare şi comitetul executiv trebuie să pregătească premisele şi materialele necesare desfăşurării acestei proceduri. Materialele explicative şi pregătitoare sunt trimise anterior spre studiu şi prelucrare fiecărui membru al Consiliului. Apoi, în cadrul întâlnirii, pentru luarea deciziilor sunt parcurşi următorii paşi: mai întâi prezentarea problematicii sau a proiectului. Apoi, în ziua următoare se pun întrebări şi se discută chestiunea. Dacă se poate, se formulează o propunere de decizie. Dacă nu, problema rămâne la grupul mandatat, spre aprofundare. Odată formulate propunerile de decizie, în a treia zi are loc procesul propriu-zis de decizie.

Principiul de decizie este consensul. Adică există trei posibilităţi de exprimare: de acord, abţinere fără blocarea procesului şi abţinere cu blocarea procesului. În ultimul caz, decizia nu poate fi luată şi problema se reconsideră urmând a se lua o decizie nouă la următoarea întâlnire a Consiliului. În celelalte două situaţii, după parcurgerea rundei de votare, se emite o decizie executabilă.

Exercitarea prerogativelor de consilier poate fi realizată în această manieră şi datorită istoriei acestui grup de oameni. Acum 12 ani, Asociaţia Internaţională, care avea încă sediul în Germania, la Stuttgart, a intrat într-un proces de dezvoltare organizaţională, având ca scop autonomizarea domeniului internaţional, faţă de domeniul intern german. Procesul a durat 7 ani şi s-a realizat printr-o muncă asiduă de modelare organizaţională. Începând din 2006, sediul Asociaţiei a fost mutat la Järna, în Suedia. Pe parcursul acestui proces s-a edificat o manieră de lucru extrem de intensă şi s-au făurit relaţii interumane foarte valoroase. Astfel, există acum respect, o încredere reciprocă, îngăduinţă şi răbdare, o disciplină a dezbaterilor prin care se alocă un timp anume – limitat – enunţării părerilor şi contribuţiilor la temă pentru fiecare participant. Pe deasupra, membrii Consiliului parcurg continuu câte o temă de studiu, pe o durată de 2-3 ani, aplecarea aceasta asupra unei teme comune creând şi alte raporturi interumane, la nivele superioare. De asemenea, sunt aduse de la nivel local şi părerile, dar şi problemele colegelor şi colegilor ce sunt reprezentaţi în Consiliu. Nu în ultimul rând, întâlnirile au loc de fiecare dată în altă ţară, iar membrii Consiliului au ocazia de a cunoaşte situaţii şi oameni de la faţa locului, din organizaţiile naţionale.

Atunci când principiile de lucru rezultă dintr-o abordare aprofundată a fiinţei copilului, din nevoia organică de a constitui comunităţi libere în care şi individualităţile să poată fi active şi să-şi poată asuma responsabilităţi, ambianţa şi atmosfera de lucru se potenţează. Se instalează un proces de învăţare, în care individualităţile se pot manifesta ca purtătoare de impuls, pot aşeza germenii unor evoluţii viitoare în lume. Aplicarea consecventă a voinţei intră în rezonanţă cu impulsurile de voinţă mai cuprinzătoare, care se manifestă prin “probleme arzătoare” şi se produce o accentuare a energiilor iubitoare aflate la lucru pe Pământ. Prin aplecarea conştientă asupra acestor procese are loc o limpezire a motivelor şi imboldurilor de acţiune ale individualităţilor implicate. Se deschid astfel linii de acţiune şi pentru alte individualităţi din viitor.

Plasată prin istoria dezvoltării mişcării Waldorf în acest context, Asociaţia Internaţională pentru Educaţia Steiner / Waldorf Timpurie (International Association for Steiner / Waldorf Early Childhood Education-IASWECE) a dobândit virtuţile unei organizaţii ce se poate nu numai auto-susţine, ci şi dezvolta în continuare în mod durabil.